Având rezerve mari de petrol și gaze naturale, România este unul dintre statele membre ale Uniunii Europene cel mai puțin dependente de combustibili fosili și singurul producător semnificativ de hidrocarburi din sud-estul Europei.
În 2015, conform estimărilor BP, România avea rezerve dovedite de petrol de 100 de milioane de tone, în timp ce rezervele de gaze naturale se ridicau la 100 de miliarde de metri cubi (fără a lua în considerare potențialul semnificativ al Mării Negre, estimat a intra în producție până în 2020). Conform datelor statistice BP, în 2015 România a avut o producție zilnică de petrol de 84 de mii de barili și o producție anuală de gaze naturale de 10,3 miliarde de metri cubi.
În prezent, activitățile aferente sectorului petrolului și gazelor naturale sunt reglementate de Legea nr. 238/2004 (Legea petrolului) și Hotărârea Guvernului nr. 2075/2004, pentru aprobarea normelor de implementare a Legii petrolului. Aceste acte legislative transpun integral prevederile Directivei 94/22/CE referitoare la condițiile de acordare și utilizare a autorizațiilor de prospectare, explorare și producere de hidrocarburi.
Autoritatea competentă în ceea ce privește activitatea din amonte (petrol și gaze) din România este Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM), care este organizată și funcționează ca structură de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridică și în subordinea Guvernului. și coordonat de prim-ministru.
Constituția României împreună cu legislația petrolieră consideră că toate rezervele de petrol și gaze naturale sunt proprietatea exclusivă a statului român. Prin urmare, ca o condiție prealabilă pentru dezvoltarea acestor resurse, un investitor privat este obligat să dobândească un drept de concesiune asupra resurselor deținute de stat, prin care i se acordă dreptul de a efectua operațiuni petroliere pe o suprafață definită (cunoscută ca bloc petrolier). .
Pentru a profita de acest lucru, investitorul are opțiunea fie de (i) să încheie un contract cu ANRM, în calitate de reprezentant al statului român, în baza unui document descris drept „acord petrolier” sau (ii) să negocieze un transfer al concesiunii existente deținute de un operator petrolier existent.
În ceea ce privește opțiunea (i), acordul petrolier se încheie de către investitorul/operatorul privat care a fost desemnat ca ofertant câștigător în cadrul procesului de achiziție publică prin care se solicită oferte pentru concesionarea operațiunilor petroliere (“runde de concesiune”). Prin urmare, investitorul privat este obligat să participe la procesul de licitație organizat de ANRM
Dreptul de concesiune acordat printr-un acord petrolier are avantajul de a fi exclusiv. Prin urmare, titularul contractului petrolier respectiv este singura persoană îndreptățită să desfășoare operațiunile petroliere în limitele blocului/blocurilor petroliere care i-au fost atribuite. Acordurile petroliere se încheie pe o perioadă de până la treizeci (30) de ani, cu posibilitatea de prelungire cu încă cincisprezece (15) ani.
Prin comparație, opțiunea (ii) implică faptul că investitorul negociază direct cu un operator petrolier existent pentru transferul dreptului de concesiune existent deținut de acesta din urmă către noul investitor potențial. Această opțiune are avantajul că părțile pot decide asupra unui astfel de transfer în orice moment, fără a fi obligate să respecte termenele și termenele stabilite și implicate în procedura de achiziție publică.
Totuși, acest transfer este condiționat de primirea prealabilă a aprobării scrise din partea ANRM și numai atunci va avea loc un transfer valabil al drepturilor și obligațiilor. Autoritatea acordă o astfel de aprobare doar investitorilor privați care au know-how-ul, capacitățile tehnice și mijloacele financiare necesare pentru a efectua operațiunile convenite în condițiile acordului petrolier existent inițial.
În plus față de cele de mai sus, legislația petrolieră prevede posibilitatea ca un investitor privat să poată efectua singur operațiuni de explorare, pe baza unui „permis de prospecție”, eliberat din nou de ANRM. Acest permis de prospecție este valabil trei ani. O problemă este că un astfel de permis nu este exclusiv, ceea ce înseamnă că pot exista mai mulți deținători ai unui permis de prospectare care pot desfășura operațiuni de explorare în același bloc petrolier. Cu toate acestea, explorarea efectuată pe baza unui permis de prospecțiune are avantajul de a permite efectuarea de investigații și prospectări înainte de a necesita o decizie de investiție efectivă, înainte de solicitarea și obținerea unui acord petrolier efectiv. Cu toate acestea, există riscul ca investitorul să nu fie câștigătorul de succes în niciun proces de licitație și achiziție publică.
De la începerea producției, operatorii de petrol și gaze vor fi răspunzători față de stat de redevențe, calculate ca procentaj variabil din valoarea producției brute extrase din fiecare sondă. Această valoare este stabilită de ANRM în raport cu un preț de referință, pe baza nivelurilor de producție indicate de operator.
Potrivit declarațiilor recente făcute de oficialii români, în 2017 se preconizează că noi zăcăminte de petrol și gaze vor fi scoase la licitație publică. Se estimează că 28 de blocuri petroliere pentru activitățile de explorare și producție de petrol și gaze naturale (atât onshore, cât și offshore) vor deveni disponibile prin procesul de achiziții publice.
În plus, Guvernul României intenționează să revizuiască legislația petrolieră pentru a facilita accesul operatorilor din amonte la blocurile petroliere. Mai mult, o nouă Strategie Energetică Națională este în așteptarea aprobării.
O altă evoluție pozitivă recentă este cea privind eliminarea, de la 1 ianuariest 2017, a taxei pe valoarea „construcțiilor speciale” (așa-numita taxă de pilon) care afectase industria de la intrarea sa în vigoare în 2014. Acest lucru face investițiile mai atractive. De asemenea, sunt așteptate noi schimbări în ceea ce privește sistemul financiar care se aplică în prezent operațiunilor de petrol și gaze.
Toate cele de mai sus arată că România continuă să fie o posibilă zonă atractivă pentru explorarea și extracția petrolului. Se speră că următoarea rundă va fi astfel încât extracția acestor surse de energie împreună cu energia alternativă va continua să însemne că România va continua să aibă o factură de import de energie mai mică decât vecinii săi din jur.
Irina Zamfir
Nicholas S Hammond
