Actualizare recentă a Legii privind microîntreprinderile din România
Microcompaniile românești încă atrag interesul potențialilor investitori străini. Micro-societățile sunt societăți înființate în conformitate cu Legea 30/1990 Legea societăților ca societăți cu răspundere limitată (“SRL”) și, prin urmare, din punct de vedere juridic, nu se deosebesc de alte societăți SRL românești decât în domeniul fiscal.
Pentru firmele calificate drept microîntreprinderi conform Legii române se aplică o altă cotă de impozitare decât regimul fiscal normal al impozitului pe profit al unei companii românești.
Ce reprezintă o microîntreprindere în scopuri fiscale?
O companie va fi considerată ca fiind o microîntreprindere din punct de vedere fiscal dacă sunt îndeplinite toate criteriile următoare în ceea ce privește societatea respectivă, și anume:
- În a 31st În luna decembrie a anului fiscal precedent, veniturile companiei (fără TVA) au fost sub un milion (1.000.000) Euro. Cursul de schimb aplicabil este cel în vigoare la sfârșitul anului fiscal în cauză.
- Capitalul social al companiei este deținut privat.
- Nu a fost înregistrată nicio procedură de dizolvare la Registrul Comerțului sau la Tribunal cu privire la societate.
Sunt considerate microîntreprinderi și alte companii care au ca obiect principal sau secundar de activitate unul sau mai multe dintre următoarele:
- 5510 – Hoteluri și cazare similară
- 5520 – Cazare de vacanta si alte locuri de cazare de scurta durata
- 5530 – Locuri de camping, parcuri de vehicule de agrement și parcuri de rulote
- 5590 – Alte locuri de cazare
- 5610 – Restaurante și activități mobile de servicii alimentare
- 5621 – Activități de catering pentru evenimente
- 5629 – Alte activități de servicii alimentare
- 5630 – Activități de servire a băuturilor
Pentru ca aceste companii să fie clasificate drept microîntreprinderi de către 31st Decembrie a anului fiscal precedent societatea trebuie să aibă înscris în statut cel puțin unul dintre cele de mai sus și să nu facă obiectul unei proceduri de dizolvare.
Impozitul pe microîntreprinderi
Impozitul plătit de microîntreprinderi este calculat ca procent din venitul lor brut. Pentru microîntreprinderi acest procent este:
- Trei procente (3%) pentru companiile care nu au angajați cu normă întreagă.
- Un procent (1%) pentru companiile care au cel puțin un angajat cu normă întreagă.
Societatea pentru a beneficia de rata mai mică trebuie să aibă până la sfârșitul perioadei cel puțin un angajat cu normă întreagă. Cu toate acestea, rata redusă se va aplica dacă societatea are doi sau mai mulți angajați cu normă parțială și numărul total al orelor de lucru a acestora reprezintă cel puțin un angajat cu normă întreagă.
Atunci când o societate care nu are salariați angajează o persoană pentru a modifica procentul de impozit aplicabil, contractul de muncă semnat cu noul salariat trebuie să fie încheiat pe perioadă nelimitată sau pentru cel puțin douăsprezece luni.
Aspecte procedurale privind impozitul pe venit
Anul fiscal pentru microîntreprinderi este anul calendaristic, începând cu 1st ianuarie și se încheie pe 31st Decembrie. Pentru microîntreprinderile nou înființate sau pentru cele care își încetează existența, anul fiscal este acea parte a anului în care a existat societatea.
La constituirea unei firme romanesti se vor aplica regulile privind impozitarea unei microintreprinderi atata timp cat capitalul social al societatii nu este detinut de stat sau de vreo unitate administrativ teritoriala. La inregistrarea la Autoritatile Fiscale societatea trebuie sa mentioneze ca statutul ei este cel de microintreprindere.
Impozitul pe dividende
Impozitul de plătit pe dividendele companiei este de cinci procente (5%) din dividende. Acest impozit trebuie calculat și reținut de companie în momentul plății.
Când dividendele au fost declarate, dar nu au fost plătite acţionarilor până la sfârşitul exerciţiului financiar, impozitul pe dividende trebuie plătit până la 25.th Ianuarie anul următor.
Când impozitul pe venit pentru microîntreprinderi nu mai este aplicabil.
Dacă în cursul oricărui an fiscal o microîntreprindere are venituri mai mari de un milion (1.000.000) de euro, atunci societatea trebuie să plătească impozit pe profit începând cu trimestrul în care a fost depăşită limita. Cota standard de impozit pe profit este de șaisprezece procente (16%) calculată pe profitul contabil real.
În cazul în care numărul de angajați scade sub minimul necesar, cota impozitului pe venit se va modifica în consecință.
Dacă în cursul anului fiscal se inițiază procedura de dizolvare a unei societăți în privința unei microîntreprinderi sau capitalul nu va mai fi deținut privat, atunci aceste modificări trebuie înregistrate la autoritățile fiscale până la data de 31.st Martie a anului următor. În cazul în care societatea va fi dizolvată, aceasta mai trebuie să declare și să plătească impozitul pe venit aplicabil pe perioada în care a funcționat.
Concluzie
Atunci când o companie românească îndeplinește toate cerințele legale necesare pentru a fi o microîntreprindere, va fi impozitată pe venit. Compania va plăti o cotă diferită de impozit de unu (1%) sau trei (3%) la sută, în funcție de numărul de angajați.
În cazul în care societatea nu îndeplinește cerințele legale pentru a fi impozitată ca microîntreprindere, aceasta trebuie să înregistreze modificările la autoritățile fiscale și va plăti cota standard de impozitare pe profit de șaisprezece la sută (16%). Societatea poate alege să fie impozitată în calitate de contribuabil normal și să plătească impozit pe profit dacă are un capital social mai mare de patruzeci și cinci de mii (45.000) lei și cel puțin doi angajați. În această situație, alegerea de către companie se poate face o singură dată.
Aceste opțiuni de impozitare ar trebui să fie avute în vedere de toți investitorii care înființează o companie în România. Este important ca toți investitorii să înțeleagă regulile, deoarece pot exista aplicații avantajoase de planificare fiscală care pot beneficia de persoana care încorporează compania. De asemenea, clienții nu ar trebui să piardă din vedere faptul că cheltuielile lor efectuate într-o microîntreprindere, compania nu se vor califica pentru reducerea impozitului plătit de companie, ceea ce ar putea face în alte jurisdicții fiscale. Toate aceste puncte trebuie înțelese în momentul încorporării.
