Odată ce s-a luat decizia de a achiziționa un activ în România, fie că este vorba de afacerea unei companii sau acțiuni la o companie românească, alte considerente intră în ecuație. După cum știu majoritatea avocaților și consilierilor generali, deciziile comerciale sunt luate, fiind datoria avocatului să pună în aplicare astfel de decizii. O întrebare care trebuie pusă este când ar fi trebuit să fie consultați sau dacă este treaba avocatului să rezolve probleme pentru clienții lor care ar fi putut fi evitate și, prin urmare, să se asigure că afacerea este finalizată cu minimum de agitație. Este o lume imperfectă pentru avocații tranzacționali români și, prin urmare, potențialii cumpărători trebuie să fie conștienți de anumite probleme pe care le-am subliniat mai jos.
Acest articol are scopul de a trece în revistă unele dintre problemele inițiale care trebuie luate în considerare din perspectivă juridică. Prima întrebare este ce tip de tranzacție este? Este o achiziție de active sau este achiziționarea de acțiuni la companie? Pentru un cumpărător corporativ străin care, prin definiție, nu are prezență în România la momentul achiziționării acțiunilor, tranzacția nu ridică nicio problemă imediată, cu excepția celor subliniate mai jos. Dacă urmează să fie achiziționate active, cumpărătorul va trebui să fie înregistrat financiar în România înainte de închidere. Aceasta va însemna că, de asemenea, cumpărătorul va avea imediat un sediu permanent în România, iar cumpărătorul va deveni imediat entitate impozabilă românească în raport cu activele dobândite.
Aceasta ridică întrebarea care va fi pusă la începutul procedurii de cumpărare, care va exista sau ar trebui să existe o companie locală încorporată pentru achiziție. Întrucât atât formarea unei societăți locale, cât și achiziția de active vor genera o entitate impozabilă în România, identitatea vehiculului de achiziție se reduce la cerințele dobânditorului. Pentru a limita pasivele în România, se poate foarte bine ca înființarea unei companii locale să fie cea mai bună în aceste circumstanțe.
În plus, utilizarea unei societăți pentru a facilita tranzacția poate permite achizitorului să utilizeze o serie de scutiri de taxe în viitor și, prin urmare, utilizarea unei companii reprezintă cea mai sensibilă structură.
Unele dintre aceste scutiri de impozite sunt legate de impozitul plătit de societatea beneficiară, precum și de societatea plătitoare. Aceasta este în legătură cu anumite plăți de venit între societate-mamă și filială. De exemplu, dividendele primite de la o societate românească sau plătite acesteia, cu condiția să existe în vigoare un tratat împotriva dublei impuneri, iar acțiunile din societate reprezintă cel puțin 10% din acțiunile emise și să fie deținute timp de cel puțin un an, înseamnă că nu va exista nicio reținere la sursă. Același tip de scutire se aplică în cazul în care există venituri dintr-o evaluare, vânzare din reevaluare sau transfer de acțiuni fie ale unei societăți românești, fie ale unei filiale din altă jurisdicție, cu condiția ca tranzacția să fie în legătură cu societăți din statele în care România are un Tratat împotriva Dublei Impoziții.
Alte întrebări fiscale care apar adesea sunt legate de schimburile de acțiuni sau fuziunile pentru a facilita achiziția. Uneori există schimburi de acțiuni, dar adesea fuziunile și diviziunile sunt mai probabile. În aceste cazuri, nu există probleme de impozitare ca atare, deși poziția trebuie analizată de la caz la caz.
România urmează rutele mai normale în ceea ce privește impozitarea companiei țintă în timpul oricărei tranzacții. În majoritatea cazurilor, ținta fiind o persoană juridică, regimul de impozitare al țintei, iar poziția sa fiscală nu va fi modificată prin schimbarea dreptului de proprietate asupra acțiunilor societății.
Costurile tranzacției vor trebui, de asemenea, revizuite în raport cu taxele care ar putea fi plătibile ca urmare a achiziției. În România acestea sunt limitate. Pentru achiziționarea de acțiuni sau părți sociale singurul impozit de plătit va fi cel perceput de Monitorul Oficial pentru publicarea hotărârii acționarilor. Acestea nu sunt calculate pe valoarea tranzacției și sunt minime. Cu toate acestea, dacă există active care sunt transferate și aceste active sunt imobile, atunci vor exista taxe notariale și taxe de înregistrare a terenului. Taxele notariale se percep in functie de valoarea imobilului. Valoarea minimă este stabilită de Tabelul Notarial de valori imobiliare.
O altă chestiune care ar putea fi luată în considerare de societatea achizitoare este problema deductibilității dobânzii la fondurile utilizate pentru finanțarea achiziției. Ca regulă generală, dobânda nu va fi deductibilă și se aplică în general tuturor companiilor și este legată de implementarea directivelor anti-evaziune fiscală. Există totuși o scutire referitoare la contribuabilii independenți care permite deductibilitatea completă a dobânzilor și a pierderilor valutare. Problema disponibilității oricărei scutiri de taxe trebuie examinată cu atenție în ceea ce privește orice achiziție, iar departamentul financiar al cumpărătorului sau consilierii independenți trebuie să ia în considerare această întrebare.
Deoarece chestiuni legate de impozitare pot apărea după încheierea achiziției unei societăți sau a activelor, este, de asemenea, prudent ca societatea absorbantă să ia în considerare că există o reținere a unei părți din contravaloarea achiziției până la momentul în care obligația fiscală totală a părțile a fost constatată. Problema oricărei obligații fiscale restante va deveni evidentă în timpul fazei de due diligence a tranzacției și, prin urmare, va trebui să fie acoperită în documentele tranzacției. În funcție de natura reținerii, orice reținere la sursă poate fi tratată ca plată condiționată a contraprestației de cumpărare și tratată în consecință.
În calitate de consilier român pentru aceste tipuri de tranzacții, am constatat că deseori problemele vor fi rezolvate în timpul negocierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni. Cu toate acestea, cuvântul de ordine pentru orice cumpărător trebuie să fie să luați sfaturi juridice și fiscale bune pentru a se asigura că întreaga tranzacție este efectuată cu obligația fiscală minimă pentru ambele părți, așa cum este permis de lege.
