De când Legea societăților comerciale din România (Legea 31/1990) a fost adoptată în 1990, au existat modificări la aceasta pentru a o actualiza mai degrabă decât a o continua în formatul inițial. Legea inițială se baza pe legea societăților comerciale din Franța, iar în 1990 erau foarte puțini consilieri ai Guvernului României care înțelegeau dreptul corporativ sau chiar dreptul comercial. Această lege a fost, așadar, o primă încercare bazată pe cunoștințe și experiență limitate. În următorii treizeci de ani, au existat modificări pentru îmbunătățirea legii, iar legea recentă semnată în vigoare la 2 iulie 2020 este un alt exemplu în acest sens. Legea nr. 102/2020 aduce beneficii majore și simplifică o parte din procesul de înregistrare a companiilor din România, iar acționarii beneficiind astfel de un cadru legal mai flexibil în ceea ce privește înființarea de companii.
Următoarele sunt modificări de care trebuie să fiți conștienți în ceea ce privește formarea companiilor și cerințele de raportare continuă
Important este că a existat eliminarea interdicției și a cerinței conform căreia un acționar unic nu poate deține poziția de acționar unic în mai mult de o companie. Aceasta înseamnă că un acționar unic poate ocupa acum poziția de acționar unic în mai multe companii. Acest lucru este foarte important pentru companiile în care doresc să aibă o serie de filiale în România. Adesea, companiile cu investitori străini sunt ele însele companii cu acționar unic și au apărut probleme în trecut în acest sens atunci când o companie românească este constituită.
Art.17.4 din Lege prevede că în același sediu dintr-o clădire nu își poate înregistra sediul mai mult de o societate, cu excepția cazului în care clădirea sau incinta sunt proiectate astfel încât să permită acest lucru. Această prevedere a fost eliminată. Acest lucru a însemnat că în trecut trebuia să existe o compartimentare și o cameră diferită pentru fiecare companie. În forma anterioară a legii, reprezentanții societății trebuiau să dea o declarație pe propria răspundere în care să precizeze că imobilul dispune de încăperi separate care permiteau înregistrarea diferitelor firme. În noua Lege a Societăților, modificată, o astfel de declarație nu mai este necesară.
Contractele de cazare care permit formarea rapida a societatilor comerciale (inclusiv contractele cu birou de avocatura) trebuie acum inregistrate la ANAF inainte de constituire si dovada acestei inregistrari depusa la dosar la Registrul Comertului. Din experiența noastră, acest lucru a provocat deja o oarecare întârziere în înregistrare, deși alți factori au contribuit și ei la întârziere.
În trecut, spațiile de locuit dintr-un bloc au fost folosite ca adrese de birouri. Acest lucru este acum relaxat și nu este acum necesar să obțineți acordul proprietarilor vecini ai spațiilor dacă nu se desfășoară activitate la birou.
În cele din urmă, societățile înmatriculate în care acționarii sunt toți persoane fizice și care sunt beneficiarii finali ai companiei nu mai sunt obligate să dea o declarație în momentul înființării sau anual, ca anterior, dacă nu există nicio modificare a structurii acționariatului. Companiile cu acționari corporativi vor fi în continuare obligate să dea o astfel de declarație.
Toate aceste schimbări vor permite operațiunea într-o manieră mai prietenoasă și mai transparentă și sunt schimbări care vor fi binevenite de toți practicanții.
