Având o evoluție accelerată, comerțul electronic în România este unul dintre sectoarele economice cu cea mai rapidă creștere. Companiile investesc mai mult în digitalizare și în dezvoltarea abilităților digitale ale angajaților, iar mai mulți antreprenori își încep propriile afaceri online.
Pentru a asigura un nivel mai ridicat de conformitate în domeniul comerțului electronic, Parlamentul European și Consiliul au adoptat Directiva 2019/770 privind contractele de furnizare de conținut digital și servicii digitale și Directiva 2019/771 privind contractele de vânzare de bunuri care urmează să fie transpuse în legislația română până în iulie 2021. Prin urmare, este important ca comercianții români să le cunoască.
Deși comerțul electronic în România va oferi multe avantaje, acesta presupune și obligații pentru comerciant, mai ales în ceea ce privește afacerile de vânzări clienți. Inainte de a incheia orice contract cu consumatorii, comerciantul trebuie sa furnizeze anumite informatii de baza intr-un mod clar si inteligibil.
Comerciantul trebuie să furnizeze detalii complete, cum ar fi numele, forma juridică, sediul social, numărul registrului comerțului și codul unic de înregistrare, adresa de e-mail și numărul de telefon (dacă este disponibil) pentru a permite clientului să contacteze comerciantul rapid și să comunice eficient cu acesta. În plus, principalele caracteristici ale bunurilor sau serviciilor furnizate ar trebui să fie prezentate într-un mediu de comunicare adecvat.
În ceea ce privește prețul și metoda de plată, comerciantul trebuie să specifice prețul total al bunurilor sau serviciilor, inclusiv taxele, taxele de livrare sau poștale și orice alte costuri, mijloacele de plată, modalitățile de plată, condițiile oricăror depozite sau alte garanții financiare care urmează să fie plătite sau furnizate de către client.
Un aspect important pe care comerciantul trebuie sa-l puna la dispozitia clientului este dreptul de a se retrage din contract in termen de 14 zile de la incheierea contractului sau de la primirea marfii. Totuși, trebuie menționat că dreptul de retragere nu se aplică, de exemplu, atunci când sunt vândute mărfuri perisabile, sau când mărfurile sunt realizate la comandă sau când înregistrările audio sau video sau programele computerizate sigilate au fost desigilate după livrare.
În cazul în care nu este prevăzut un drept de retragere, comerciantul ar trebui să informeze clientul că nu va beneficia de un drept de retragere sau să-i informeze asupra circumstanțelor în care își pierde dreptul de retragere.
În cazul în care există un drept de retragere, condițiile limită de timp și procedurile de exercitare a dreptului respectiv, precum și formularul de retragere trebuie furnizate de comerciant. În anumite cazuri, clientul ar putea fi nevoit să suporte costul returnării bunurilor, acolo unde este cazul, iar comerciantul ar trebui să specifice obligația clientului de a plăti pentru returnarea mărfurilor și o estimare a costului de returnare a mărfurilor care în mod normal nu poate fi returnat prin poștă. . Un exemplu în acest sens ar fi mărfurile voluminoase. În cazul în care comerciantul nu informează clientul în prealabil, comerciantul va fi responsabil pentru costul returnării bunurilor.
În plus, clientul va trebui să plătească pentru orice servicii deja furnizate în perioada de retragere, de exemplu, dacă a solicitat ca serviciile să fie furnizate imediat după încheierea contractului și apoi a decis să se retragă din contract.
Atunci când încheie un contract prin mijloace electronice care impune clientului o obligație de plată, atunci comerciantul trebuie să-l informeze pe client într-o manieră clară și vizibilă înainte ca acesta să-și plaseze comanda, principalele caracteristici ale bunurilor sau serviciilor, prețul total. , inclusiv orice taxe suplimentare, durata și condițiile de reziliere a contractului, precum și durata minimă a obligațiilor clientului în baza contractului.
De asemenea, clienților trebuie să li se ofere posibilitatea de a confirma că plasarea comenzii îi obligă să plătească prețul. Dacă plasarea unei comenzi implică activarea unui buton sau a unei funcții similare, aceasta trebuie să fie etichetată într-o manieră lizibilă numai cu cuvintele „comandă și plătește” sau cu o formulare corespunzătoare fără ambiguitate care indică faptul că plasarea comenzii implică obligația de a plăti comerciantului.
În cazul în care contractul la distanță se încheie telefonic, comerciantul trebuie să confirme oferta clientului care este obligat să o accepte odată ce acesta a semnat ofertantul și-a transmis acordul scris. Comerciantul va furniza clientului confirmarea contractului pe un suport durabil într-un termen rezonabil de la încheierea contractului la distanță, dar cel târziu în momentul livrării bunurilor sau înainte de începerea prestării serviciului.
Atunci când vând conținut digital, cum ar fi muzică, videoclipuri sau software online, comercianții ar trebui, de asemenea, să informeze clienții cu privire la interoperabilitatea conținutului cu hardware și software relevant, funcționalitatea conținutului, cum ar fi orice restricții geografice de utilizare și dacă fac copii pentru utilizarea personală este permisă.
Când legislația UE va intra în legislația română, va fi necesar ca toate cele de mai sus să fie luate în considerare și vor solicita comercianților să își revizuiască termenii și condițiile într-un mod mai „prietenos cu clienții”. Pe de altă parte, va permite, de asemenea, comercianților să tranzacționeze pe o piață în care termenii și condițiile sunt clare și ar trebui să reducă conflictul dintre comerciant și consumator, permițându-le astfel să rezolve litigiile rapid și ușor, fără a se adresa justiției.
Cauți un avocat?
