O procedură de insolvență este luată atunci când o organizație sau o persoană nu mai sunt în măsură să-și onoreze obligațiile financiare și să-și plătească creditorii atunci când datoriile sunt scadente. Procedurile de insolvență au loc, de obicei, după ce aranjamentele mai puțin formale au eșuat și pot fi rezultatul unei gestionări financiare proaste, al schimbării tendințelor pieței, al cheltuielilor crescute sau al veniturilor reduse.
Scopul principal sau procedura de insolvență este de a crea o procedură colectivă astfel încât debitorul insolvabil să își poată acoperi pasivele.
Pentru companii, cea mai frecventă situație este așa: un anumit debitor nu își poate plăti furnizorii; aceeași firmă nu poate obține bani de la unii dintre partenerii săi pentru serviciile oferite. Atunci când soldul venituri/cheltuieli devine negativ, se instalează starea de insolvență. Aceasta poate fi solicitată de către societate însăși sau de către terți care sunt interesați să recupereze cât mai mult posibil din datoria lor.
Modalitati de derulare a procedurii de insolventa
procedura reorganizarii judiciare este acea modalitate de desfasurare a procedurii insolventei care se aplica debitorului, persoana juridica, in vederea achitarii datoriilor acestuia, cu respectarea programului de plata a debitelor;
procedura falimentului este acea procedura de insolventa care se aplica debitorului in vederea lichidarii activelor acestuia pentru acoperirea pasivului, urmata de scoaterea debitorului din registrul in care este inscris.
Procedura se deschide printr-o cerere adresată de creditor instanței în a cărei circumscripție se află sediul debitorului. În anumite cazuri prevăzute de legea insolvenței, debitorul însuși are obligația de a solicita deschiderea procedurii. După admiterea cererii de deschidere a procedurii, poate depune cererea de reorganizare judiciară sau poate cere direct falimentul. În cazurile limitative prevăzute de lege se poate folosi o procedură simplificată prin care debitorul intră direct în faliment. Totuși, în majoritatea cazurilor, se optează pentru deschiderea procedurii generale și deschiderea imediată a procedurii falimentului.
Participanții la procedura de faliment sunt:
societăţi comerciale;
organizații cooperatiste;
companii agricole;
grupuri de interes economic;
orice alta persoana juridica care desfasoara si activitati economice.
Odată cu decizia de declanșare a procedurii simplificate, lichidatorul identifică organul de stat care a făcut înregistrarea debitorului, anexând hotărârea judecătorească. Imediat după aceasta se va face inventarierea bunurilor debitorului insolvabil. După aplicarea procedurii simplificate de faliment, în cazul în care se constată că debitorul are capacități operaționale viabile care i-ar permite să-și recupereze solvabilitatea, instanța de insolvență, la cererea lichidatorului, dispune încetarea procedurii falimentului și stabilirea procedurii de restructurare în modul stabilit de prezenta lege.
Prin decizia de deschidere a procedurii simplificate de faliment, instanta va dispune:
Ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
Numirea lichidatorului și stabilirea atribuțiilor acestuia;
Predarea gestiunii patrimoniului de la administratorul provizoriu lichidatorului (cel mult 5 zile lucratoare) cu actele prevazute de lege;
Notificarea declanșării procedurii de insolvență și intrarea debitorului în procedura falimentului.
Avocat in faliment si insolventa
Rolul unei avocat in insolventa si faliment este de a reduce toate efectele negative atât în societatea în insolvență, dar și asupra clienților sau angajaților. De altfel, un bun avocat in insolventa va analiza in detaliu intreaga situatie financiara si va implementa o strategie de rezolvare a problemelor firmei, pentru a asigura pe cat posibil viitorul firmei sau, in alte cazuri, indeplinirea. a intereselor acţionarilor sau părţilor interesate.
