Intrarea într-o nouă relație și piață nu este niciodată ușoară și nici dezvoltarea unei piețe în care ai o prezență minimă.
De-a lungul timpului în care ne-am desfășurat în afaceri, am consiliat investitori străini atât mari, cât și mici, care s-au uitat la piața din România cu scopul de a-și dezvolta afacerea și de a-și comercializa produsele. Primul pas în orice nouă afacere trebuie să fie examinarea pieței și evaluarea valorii acesteia. Adesea, potențialii investitori vin și ne văd cu potențialul partener/contact român cu care au lucrat anterior sau care îi încurajează să intre pe piața românească. Adesea, românul se dovedește a fi partenerul lor preferat pe care l-au cunoscut și cu care au avut unele relații anterior sau de-a lungul unei perioade de timp. Adesea, o astfel de persoană este nouă pentru ei și au puține sau deloc cunoștințe despre ei. Este posibil ca aceștia să fi întâlnit partenerul român printr-un alt contact sau să le fi fost prezentați printr-o Cameră de comerț sau organizație similară.
Deși în această etapă nu ne vom implica în aspectele comerciale ale tranzacției decât dacă este solicitat în mod specific, cea mai importantă întrebare inițială va fi structura tranzacției. afaceri în România și poate relația dintre cele două părți. Aceștia vin la întâlnirea inițială cu intenția că doresc să intre în afaceri împreună, dar este posibil să nu se fi decis asupra structurii pe care doresc să o folosească pentru a-și desfășura afacerea în România.
Întrebarea pe care ni o adresează este ce formă ar trebui să ia relația. În România pentru o relație de afaceri la acest nivel, vă sfătuim să aibă de ales între două structuri comune. Una este o societate cu răspundere limitată (SRL), iar cealaltă este un parteneriat.
Parteneriatul este un aranjament neîncorporat în care părțile împart profiturile și pierderile între ele într-un mod convenit. Un astfel de aranjament este posibil în temeiul Codului civil român (art 1949). Se întocmește un document care stabilește obligațiile părților și cota de profit. Problema legată de parteneriatul românesc este că, în timp ce conceptul de parteneriat este înțeles, ideea de parteneriat a partenerilor români poate fi foarte diferită de înțelegerea partenerului ne-român. Această neînțelegere provine nu dintr-o intenție rău intenționată, ci mai degrabă dintr-o neînțelegere între conceptul românesc și cel străin de parteneriat.
Conform legislației române, un parteneriat nu are personalitate juridică separată, iar proprietatea asupra activelor (și a fondului comercial) revine partenerilor individuali în beneficiul parteneriatului și nu al parteneriatului ca atare. Acest lucru poate cauza dificultăți în ceea ce privește impozitarea și, într-adevăr, proprietatea asupra activelor dacă unul dintre parteneri intră în insolvență. Dacă unul dintre parteneri a furnizat bunuri fizice și intră în insolvență se pune problema continuării parteneriatului. În timp ce parteneriatul poate fi profitabil ca parteneriat, partea aflată în insolvență nu poate avea altă opțiune decât să se retragă. Acest lucru ar avea consecințe grave.
SRL-ul este o structură juridică formalizată care are o identitate juridică separată de acționarii săi. Societatea română cu răspundere limitată, deși este structurată ca societate, are multe dintre atributele unui parteneriat și poate fi comparată în anumite privințe cu o societate în comandită. Formalitatile conducerii unui SRL sunt mai simple decat cele ale unei societati pe actiuni. Un alt avantaj al unui SRL este că, în cazul în care părțile ajung la un dezacord, există deja anumite prevederi înscrise în legea societăților comerciale din România care vor permite soluționarea litigiilor fie prin proceduri judiciare, fie prin negociere.
Un alt aspect asupra căruia încercăm să-i facem pe potențialii parteneri/acționari să se concentreze este ce se va întâmpla dacă există o dispută – afacerea eșuează – sau partenerii se înfrângă. Acesta este unul dintre aspectele cele mai neglijate în prima întâlnire și într-adevăr în orice discuție de tip joint venture. Din păcate, nu toate parteneriatele au succes. Părțile pot fi pur și simplu incompatibile și, prin urmare, un mecanism trebuie să fie clar de la început cu privire la ceea ce se va întâmpla în acest eveniment și parteneriatul urmează să fie dizolvat. Acordul asupra termenilor a ceea ce se va întâmpla în cazul în care societatea în comun nu reușește va ajuta părțile să evalueze atitudinea celuilalt partener. Acest lucru ar putea fi esențial pentru a evalua dacă cealaltă parte este partenerul potrivit în asociere în participație.
Mulți parteneri români se așteaptă inițial ca partenerul străin să poată soluționa problemele din afara României, la fel cum partenerul străin așteaptă ca partenerul român să rezolve problemele românești. Este foarte important ca așteptările partenerilor să fie tratate la începutul tranzacției, mai degrabă decât atunci când relația s-a rupt. Partenerul care nu este român trebuie să înțeleagă clar că unele dintre conceptele și practicile de afaceri pe care le aplică în mod inconștient sunt determinate de el prin aplicarea propriei înțelegeri a conceptelor juridice care sunt ele însele extrase din propria experiență din propria sa țară. Asemănările sunt „prieteni falși” și pot provoca erori costisitoare și neînțelegeri.
Deși toate cele de mai sus pot suna foarte pesimiste, este important ca toate părțile să își înțeleagă drepturile și obligațiile respective. Faptul că engleza este adesea folosită ca limbă comună de comunicare provoacă de la sine multe dificultăți. O persoană care vorbește engleza ca primă limbă are cunoștințe și nuanțe mult mai ample ale limbii decât un român care poate a învățat-o de la școală și și-a extins cunoștințele prin vizionarea de filme și televiziune. Înțelegerea lor a cuvintelor poate fi limitată la unul sau două sensuri, în timp ce vorbitorul nativ poate avea multe mai multe.
În timpul primelor noastre întâlniri cu clienții, încercăm să evaluăm măsura în care părțile se înțeleg cu adevărat – nu o sarcină ușoară, ci necesară. Reversul este valabil și în raport cu un străin care cunoaște limba română și care încearcă să comunice în limba română. În ambele cazuri, avocatul trebuie să fie conștient de faptul că neînțelegerea pe deplin a poziției lor de către oricare dintre părți poate avea rezultate dezastruoase pentru părți.
Pentru a se proteja de aceste posibilități, sfătuim clienții să se angajeze cu atenție să scrie punctele pe care le consideră că au fost de acord. Apoi le revizuim în lumina experienței noastre, furnizăm o schiță și apoi parcurgem documentul cu ambele părți pentru a ne asigura că înțeleg clar la ce se angajează în legătură cu afacerea.
Majoritatea asociațiilor mixte din România au succes și provin dintr-o înțelegere comună a părților. În calitate de consilieri profesioniști, sperăm că atunci când părțile convin asupra tuturor condițiilor, să nu le mai vedem niciodată pentru a discuta orice neînțelegere sau document.
Din cauza posibilelor neînțelegeri și că părțile trebuie să fie sfătuite profesional și adecvat într-un stadiu incipient pentru a se asigura că asocierea în comun are succes.
Cauți un avocat?
