KYC sau Cunoaște-ți clientul este mantra repetată de multe instituții în zilele noastre, fie că este vorba de bănci sau autorități financiare, mantra KYC se repetă.
Urmând tendinţa de a explica unele dintre dificultăţile de Drept comercial si corporativ roman M-am gândit că voi examina modul în care KYC a avut impact asupra afacerilor din România în ultimii ani.
Anterior deschiderea unui cont bancar în România a fost relativ ușoară atât pentru clienții corporativi, cât și pentru cei persoane fizice. Pentru clienții individuali rezidenți în România, este încă relativ ușor în comparație cu alte țări. Deși se poate solicita confirmarea veniturilor și se poate oferi o explicație, este adevărat că nu este la fel de detaliată sau la fel de amănunțită precum este, de exemplu, în Regatul Unit.
Pentru companii lucrurile au devenit mai dificile, deși problemele pot fi depășite. Băncile se uită acum mai atent la acţionarii corporativi ai companiilor. Acest lucru este valabil chiar și dacă acționarul corporativ străin este o companie cotată public la o bursă internațională recunoscută. Băncile românești pot avea probleme în acceptarea capitalului social, dar din experiența noastră vor accepta fondurile de capital deoarece acestea vor intra într-un cont „blocat”.
Problemele apar atunci când compania dorește să deschidă un cont operațional și să utilizeze capitalul. Recent, am întâmpinat probleme la deschiderea de conturi pentru companii în care proprietarul final era o companie cotată la nivel internațional și o familie sau un trust caritabil. Întrucât conceptul de trusturi discreționare, așa cum sunt majoritatea trusturilor de caritate, nu este o caracteristică în jurisprudența română, acest lucru a ridicat semne de întrebare cu privire la cine sunt proprietarii trustului și dacă mandatarii au pus banii în trust. Deoarece conceptul de trust anglo-saxon nu este cunoscut pe scară largă, nu există nicio „căsuță” de bifat pe formularul de raport și, prin urmare, trebuie oferite mai multe explicații. De obicei, când totul este explicat, banca va permite în sfârșit deschiderea contului bancar.
În calitate de avocați din România, am respectat întotdeauna directiva UE privind spălarea banilor și recomandarea organismelor noastre profesionale pentru cunoașterea clientului dumneavoastră. Prin urmare, până în prezent nu a trebuit să refuzăm un client care nu ar putea/nu ar fi furnizat detaliile relevante despre cine sunt și ce fac. Așadar, dacă sunteți un client care are în vedere înființarea unei afaceri în România, atunci aceste puncte privind dezvăluirea trebuie luate în considerare.
Am mai scris despre diferitele moduri în care este abordată afacerea într-o țară de drept civil și despre cum este abordată într-o țară de drept comun. Când am discutat recent despre acest lucru, mi-a devenit evident că în România, din cauza sistemelor juridice și a jurisprudenței diferite, problema guvernanței corporative deschise este adesea interpretată diferit.
Întreaga problemă a guvernării în a firma romaneasca se bazează pe puterea adunării generale care este toţi acţionarii. Deoarece există o diferență mică între adunarea acționarilor și acționarii ca persoane fizice, atunci vor apărea provocări. Dacă sistemul dumneavoastră juridic prevede că voi, acționarii, aveți puterea, atunci este ușor să faceți saltul că nu este necesară adunarea acționarilor și că singura persoană sau organism real care are autoritate este acționarul.
Deși acest lucru nu prezintă nicio problemă atunci când toate acțiunile sunt deținute de o singură persoană sau familie, acest lucru nu ar trebui să creeze o problemă. Cu toate acestea, vor apărea probleme, și am văzut acest lucru, atunci când, de exemplu, un investitor străin preia un pachet minoritar într-o companie românească. Acționarul român care era obișnuit să ia toate deciziile pe cont propriu va continua să facă acest lucru chiar dacă legea prevede altfel și impune adunările acționarilor. Există un risc real ca acționarul român să o trateze în continuare ca pe o companie în care își deține 100% compania chiar dacă adevărul este altfel.
Acest tip de problemă poate fi depășită prin asigurarea faptului că, conform statutelor, deciziile sunt luate în comun de investitorul străin și acționarul român și că toate conturile bancare etc. sunt operate pe semnături comune. Aceasta poate părea o modalitate greoaie de a rezolva problema, dar dacă nu sunt incluse garanții, atunci există o posibilitate reală de probleme în viitor. În cazul în care acționarul român nu dorește să i se impună acest tip de control, atunci trebuie să se pună întrebări suplimentare cu privire la ce se va întâmpla în viitor și în cazul în care investiția va continua.
După ce am văzut acest lucru întâmplându-se de mai multe ori, putem doar să vă sfătuim ce măsuri pot fi luate conform legislației române pentru a proteja investitorul străin.
Aceste puncte sunt doar provocări în a face afaceri în România, dar cu sfaturile și explicațiile corecte atunci se pot face investiții în afaceri potențial profitabile.
