În România sunt tot mai frecvente cazurile în care unul dintre soți depune cerere de divorț după o lungă separare sau a fost unul dintre soți sau ambii locuiesc acum în afara României. Mai frecvente sunt situațiile în care soții sunt cetățeni ai diferitelor state UE.
Prima problemă juridică care se ridică în astfel de cazuri este stabilirea instanței care este competentă să emită o hotărâre de divorț.
În cazul soților – cetățeni ai două state membre ale Uniunii Europene, o cerere de divorț cu element străin, Regulamentul European nr. 2201/2003, privind competența și recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materie de răspundere părintească, se va aplica.
Este prevăzut de prevederile art. 3, alin. 1, lit. a) si b) din Regulamentul nr. 2201/2003 că instanțele din statul membru în care se află:
resedinta obisnuita a sotilor sau
ultima reședință obișnuită a soților dacă unul dintre ei locuiește încă acolo sau
reşedinţa obişnuită a intimatului sau
în cazul unei cereri comune, reședința obișnuită a unuia dintre soți sau reședința obișnuită a solicitantului, dacă acesta a locuit acolo timp de cel puțin un an, imediat înainte de depunerea cererii; sau
reședința obișnuită a solicitantului dacă acesta a locuit acolo timp de cel puțin șase luni imediat înainte de cerere și dacă este fie cetățean al statului membru respectiv, fie, în cazul Regatului Unit și al Irlandei, are „domiciliul” în acel stat membru; loc.
Din interpretarea dispozițiilor paragrafului 1 de mai sus reiese că Regulamentul instituie o jurisdicție teritorială alternativă între instanțele enumerate, fapt dovedit de utilizarea cuvântului ''sau''.
Considerăm că legiuitorul european a urmărit să acorde prioritate reședinței obișnuite a părților, în locul cetățeniei acestora, aplicabilă în temeiul Artă. 3, alin. 1, lit. b) din Regulament.
Criteriile naționalității părților sunt subsidiare față de reședința și sunt aplicabile numai dacă nu există temeiuri pentru a stabili instanța competentă după luarea în considerare a reședinței ambilor sau a oricăruia dintre soți.
În cazurile în care solicitantul nu dispune de criteriile pentru a determina instanța competentă în raport cu reședința părților, Regulamentul prevede că instanța competentă este cea din statul membru al cărui cetățenie au cei doi soți și în cauză al Regatului Unit și al Irlandei de Nord, statul lor comun domiciliu.
În ceea ce privește instanța la care soții sunt cetățeni români, dispozițiile din Artă. 915 Cod procedură civilă împreună cu prevederile din Artă. 1081 Cod procedură civilă privind competența preferențială a instanțelor române se aplică.
Prevederile din Articolul 915 din Codul de procedură civilă prevăd, de regulă, în materie de divorț, că instanța competentă este cea în a cărei competență se află ultima locuință comună a soților.
Prin Decizia nr. 3210/2014, Curtea Supremă a reținut că conceptul de locuință trebuie înțeles ca un element de identificare a persoanei fizice, și deci nu doar locuința principală (în cadrul actelor de identitate), ci și adresa la care locuiește persoana.
În practică, s-a afirmat că pentru determinarea ultimului loc de reședință comună nu există niciun interes în sensul juridic strict al noțiunii de domiciliu, ci în locul în care au locuit efectiv cei doi soți. Acest lucru se poate face fără a fi îndeplinite formalitățile cerute de legislația relevantă privind evidența populației. Ultimul domiciliu comun al soților poate fi dovedit prin orice mijloace rezonabile.
În cazul în care soții nu aveau locuință comună, sau dacă niciunul dintre soți nu locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află ultima locuință comună, va fi competentă instanța în a cărei jurisdicție se află domiciliul intimatei.
Data la care cererea urmează să fie depusă este luată în considerare numai atunci când se stabilește care instanță este competentă. Schimbarea domiciliului după data depunerii cererii de divorț este irelevantă în ceea ce privește competența instanței de divorț.
În cazurile în care intimatul nu are domiciliul în România și instanțele române au competență internațională, instanța la care are domiciliul reclamantul va fi instanța competentă.
In cauzele ce privesc cetatenii romani, in cazul in care nici reclamantul, nici intimata nu are domiciliul in Romania, partile pot conveni sa depuna cererea de divort la orice instanta din Romania, sau poate fi depusa la Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, in lipsa. a unui astfel de acord.
Dat fiind faptul că jurisprudența românească nu este uniformă în ceea ce privește sensul noțiunii de consimțământ al părților, respectiv formalitatea acordului părților privind alegerea instanței, Curtea Supremă s-a pronunțat, asupra acestor aspecte prin Decizia nr. 20/2016 unde nici reclamantul, nici intimata nu au domiciliul pe teritoriul României. A hotărât că a stabilit că, ca interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 915, alin. (2) Cod procedură civilă că trebuie să se consemneze în mod expres acordul părților cu privire la alegerea instanței competente pentru a se pronunța asupra cererii de divorț. Aceasta înseamnă că acordul trebuie să fie exprimat în scris și exprimat verbal în fața instanței, dacă cauza este pe rol. Orice acord trebuie să rezulte în mod explicit din conținutul oricărui document scris sau din declarațiile verbale în fața instanței.
Faptul că intimata nu a formulat nicio opoziție la legea de aplicare a familiei fiind depusă la o anumită instanță și nu a invocat excepția de competență teritorială aceasta nu echivalează cu un acord tacit. Nu este suficient ca instanța să constate existența consimțământului intimatului. Trebuie să fie clar și fără echivoc.
Problema alegerii jurisdicției trebuie analizată cu atenție de către părți. Instanțele diferite tratează în mod diferit drepturile și obligațiile părților. Dacă există posibilitatea ca o acțiune să fie introdusă în mai multe jurisdicții, poate fi mai favorabilă decât alta. În prezent, instanțele engleze sunt mai prietenoase cu o soție cu privire la un acord financiar și drepturile de pensie, problema de cumpărături pe forum este importantă. Ca și în toate aceste chestiuni, trebuie să obțineți consultanță juridică de specialitate înainte de a începe procedura de divort în orice jurisdicție.
Cauți un avocat de divorț?
