Atunci când oferim consultanță în probleme de angajare în România, ni se prezintă adesea o situație în care o companie străină nerezidentă dorește să angajeze o persoană în România. Una dintre primele întrebări care se ridică este problema impozitării.
Legislația fiscală română prevede că atunci când se încheie un contract de muncă între o societate care nu este înregistrată în România, nici nu are sucursală sau reședință fiscală în România și un salariat rezident în România, atunci fie salariatul, fie angajatorul va declara venitul. și plătiți taxele aplicabile.
Există două situații privind plata impozitelor care trebuie identificate:
• În cazul în care se încheie un acord între angajator și angajat, conform căruia angajatul va plăti impozitele aplicabile în țara în care își are reședința.
• În cazul în care nu este încheiat un acord între angajator și angajat cu privire la taxele fiscale și de asigurări sociale lunare aplicabile.
În prima situație, în care între angajator și angajat a fost semnat un acord prin care se precizează că salariatul va plăti taxele lunare aplicabile, salariatul va trebui mai întâi să se înregistreze la autoritatea fiscală competentă.
Înregistrarea trebuie făcută la autoritatea fiscală competentă în termen de 30 de zile de la semnarea contractului de muncă împreună cu un Acord semnat de salariat și angajator și în care se menționează că impozitele aplicabile vor fi plătite de salariat.
Acesta poate fi transmis fie la Autoritatile Fiscale direct de catre angajator, fie de catre angajat la depunerea cererii de Inregistrare. În acest caz, acesta va fi depus de către angajat și el sau ea trebuie să fie împuternicit în mod specific de către angajator să depună prezentul Acord.
Acordul încheiat între angajator și angajat trebuie să ofere informații suficiente pentru stabilirea taxelor aplicabile, cum ar fi Codul CAEN – referitor la obiectul principal de activitate al angajatorului, condițiile de muncă etc. Contractul de muncă trebuie să precizeze și durata de timp în care acordul va intra în vigoare.
Salariatul trebuie sa depuna lunar formularul ca declaratie privind venitul obtinut in luna precedenta pe baza caruia se vor calcula contributiile sociale.
În cel de-al doilea scenariu, în care angajatorul nu este înregistrat în România și nici nu are un sediu social sau o filială înregistrată în România și nici nu a fost încheiat un acord între angajator și salariat care să prevadă că salariatul va plăti impozitele, atunci aceste taxe vor trebuie plătite de angajator. In aceste conditii, angajatorul are obligatia de a se inregistra la Autoritatile Fiscale din Romania. Acest lucru se poate face fie direct, fie de către o persoană autorizată de angajator.
În cazul în care angajatorul decide să desemneze o anumită persoană („Reprezentant Fiscal”) pentru a efectua această înregistrare în numele său, atunci angajatorul va trebui să solicite înregistrarea prin intermediul acestei persoane. Autoritatea Fiscală la care se face înregistrarea va fi cea la care își are reședința Reprezentantul Fiscal.
În cazul în care angajatorul decide să se înregistreze direct și să nu apeleze la un Reprezentant Fiscal, atunci înregistrarea se va efectua la Autoritatea Fiscală pentru firmele nerezidente care funcționează la Autoritatea Fiscală Generală București.
Tratând această problemă privind ocuparea forței de muncă în România, în opinia noastră, calea preferabilă pentru compania străină este să aibă un Acord cu angajatul în ceea ce privește impozitele datorate Autorității Fiscale Române.
În calitate de avocați pentru ocuparea forței de muncă din România, ne vom gândi să vedem că această problemă apare din ce în ce mai mult, mai ales că COVID restricționează călătoriile și Brexitul a declanșat o cerere mai mare pentru lucrătorii români.
