Astăzi (luni) este prima zi lucrătoare a unei noi ere pentru afacerile românești și România. Ieri a avut loc depunerea jurământului noului președinte al României Klaus Johannis. Era sfarsitul erei presedintelui Basescu; a fost și 25 de ani de la Revoluția de la București.
S-au scris multe despre această zi în urmă cu 25 de ani și se vor scrie multe. Nu am fost în România în acea zi, deși cunosc mulți oameni care au fost și care își amintesc de ziua aceea. Soția mea era în piață și a auzit și a văzut totul. Ea a văzut puterea oamenilor; respingerea a tot ceea ce se întâmplase înainte; surpriza oamenilor de ceea ce făcuseră și, în unele cazuri, teama. Eu, eram înapoi la Londra, citeam despre asta și mă bucuram de viața în Holborn (Londra). Nu bănuiam că evenimentele care aveau loc la 1500 de mile depărtare îmi vor schimba și viața.
Nu am ajuns în România decât pe 12 ianuarie 1990 când am venit cu un client în vizită să văd despre ce este vorba. Îmi amintesc că am ajuns pe aeroportul Otopeni și am așteptat nouăzeci de minute să-mi descarce bagajele; Îmi amintesc că autobuzul (foarte rece și cu curent de aer) a luat încă nouăzeci de minute să conducă de la aeroport în ceață până la hotelul nostru din mijlocul Bucureștiului. Îmi amintesc luminile întunecate și ocazionale și mulțimile care curgeau de la o întâlnire din Piața Revoluțitei. Ce sosire.
A doua zi ne-a văzut plini de întrebări, vizitând diverse companii și ministere cu care am putut aranja întâlniri pentru a ne permite să încercăm să înțelegem ce se întâmplă și ce urma să se întâmple. A existat un viitor pentru un firma de avocatură din Londra in Bucuresti. Era foarte diferit de Londra. Restul, așa spun ei, este istorie.
Deci ce s-a întâmplat ieri. A fost o zi foarte diferită față de acum 25 de ani, dar a fost la fel de importantă și, de asemenea, o revoluție. Am scris mai devreme despre sentimentul în țară după alegerile din noiembrie și respingerea de către oameni a unui tip și stil de Guvernare și lider pe care majoritatea nu și le-a dorit. Acea stare de spirit s-a schimbat. Astăzi nu mai există acel sentiment de ușurare și bucurie. A fost înlocuit cu ceva mai măsurat și mai calm. Mai intenționat și mai concentrat. Poate o reflecție asupra atitudinii și personalității președintelui.
De la alegeri au existat în continuare programe de televiziune incendiare atât cu privire la președintele Johannis, cât și la fostul președinte Băsescu. Mă întreb ce trebuie să creadă oamenii de rând despre prezentatorii de televiziune. Știu ce crede familia soției mele. Vremurile au trecut mai departe. „Ura” generată de premier împotriva fostului președinte Băsescu încă persistă în unele programe de televiziune, ca și cum acesta ar fi un răspuns la problemele lor. Daca vorbesti cu romanii acum ei simt ca este suficient, daca nu esti fanat si anti Basescu. Majoritatea oamenilor doresc acum să meargă mai departe și vor ca liderii aleși să facă la fel. Toți au făcut greșeli – nimeni nu este perfect, dar vremurile se schimbă și s-au schimbat.
A fost reconfortant să aud săptămâna trecută un fost ministru (PSD) declarând că corupția a fost lăsată să se dezvolte în România din vina partidului de guvernare (PSD). La începutul anului 1989, când un ministru sau un membru al parlamentului a fost acuzat de corupție, el a simțit că ar fi trebuit să fie imediat excluși din partid și forțați să demisioneze. În schimb, partidul și Parlamentul au devenit o casă pentru un astfel de popor.
Aceasta a fost și o temă a președintelui Johannis ieri. El a reiterat că războiul împotriva corupției va continua. Nu avea nicio intenție să renunțe la această promisiune. Asta își doresc oamenii și asta intenționează să ofere.
Oamenii din biroul meu cred toți că el va fi un alt președinte. Nu va exista histrionismul fostului președinte. Premierul va țipa la un zid pe care nu-l înțelege. Nu va exista nicio reacție a publicului, nimic împotriva căruia să se opună. Comentariul și faptul că președintele Johannis pare a fi tăcut și de neclintit îl vor enerva doar mai mult pe prim-ministru. El nu va putea da vina pe nimeni altcineva, în afară de politicile sale, dacă există eșecuri.
Așa că pentru România ieri a fost prima zi a noii Președinții și la fel ca mulți alți străini sper ca 2015 să fie începutul când românii vor putea ține capul sus. Vor fi mândri să pretindă că sunt români și vor avea încredere în țara lor. Dacă vor face acest lucru, în opinia mea, România își va ocupa locul cuvenit în regiune în Europa și în lume, dar poate cel mai important în inimile tuturor oamenilor săi.