Una dintre cele mai provocatoare probleme actuale privind constituirea unei companii în România este impactul fiscal imediat asupra companiei și profitabilitatea acesteia.
Majoritatea firmelor romanesti au fost constituite cu capitalul minim de doua sute (200) lei. Aceasta înseamnă un capital minim de aproximativ patruzeci și cinci (45) de euro. Acesta este încă cazul.
Întrucât capitalul unei societăți cu răspundere limitată (SRL) trebuie plătit la momentul înființării, acest mic capital sună o propunere foarte atractivă pentru un investitor „ar fi”. În timp ce toate părțile acceptă că acesta nu va fi capitalul de lucru real al companiei și că vor fi furnizați alți bani, acesta este totuși adesea ales.
Din perspectiva fiscalității, România are două tipuri de companii plătitoare de impozite. Microîntreprinderi și companii obișnuite. Relevanța acestor două companii din punct de vedere fiscal este că microîntreprinderea plătește un impozit de trei la sută pe venit și o firmă normală plătește un impozit de 16% pe profit.
Deși acest lucru sună atractiv pentru o start-up să plătească din veniturile sale, ar trebui să se ia în considerare situația a ceea ce se va întâmpla dacă compania înregistrează inițial o pierdere sau trece rapid în profit. Întrucât o microîntreprindere plătește impozit numai pe venit, atunci teoretic nu ar trebui să existe o pierdere, dar uneori nu este cazul.
Orice pierdere într-o microcompanie nu are impact asupra poziției fiscale viitoare, deoarece impozitul unei microsocietăți este pe venit; pierderile suferite într-un an nu pot fi reportate într-un an fiscal următor. Acest lucru poate avea un impact asupra impozitului pentru anii următori. Dacă urmează să existe o investiție de capital mare la înființarea unei companii, este avantajoasă desemnarea ca microcompanie? Va însemna deprecierea și că există o pierdere în primii ani și că aceasta ar trebui reportată în anii următori? Poate că alegerea unei micro companii nu este cea mai bună alegere în acest caz.
Întrucât una dintre condițiile pentru a fi și a rămâne ca microîntreprindere este ca cifra de afaceri să fie mai mică decât echivalentul a o sută de mii (100,000) euro (art. 47.c Cod fiscal român) trebuie să se gândească la veniturile companie. Dacă acest prag este depășit în cursul exercițiului financiar, atunci de la data depășirii pragului societatea va trebui să plătească impozit ca societate obișnuită începând cu data depășirii celor o sută de mii (100,000) euro. Pentru o companie de servicii, acest lucru s-ar putea întâmpla destul de repede în viața companiei mai ales dacă are clienți stabiliți.
Dacă o societate este constituită cu un capital social care este echivalent cu sau depășește o sută de mii (100,000) lei (art. 48.5 Cod Fiscal România, atunci aceasta este imediat clasificată drept societate plătitoare de impozite. În calitate de societate plătitoare de impozite va plăti impozit asupra profitului său, iar dacă există pierderi, acestea pot fi reportate în anii următori și compensate cu profitul viitor. În timp ce această sumă de capital inițial poate părea mare, există și alte beneficii de a avea această sumă de investiții. Adesea, companiile cu un capital inițial de două sute de lei au strâns bani prin împrumuturi de la acționarii săi.Aceste împrumuturi depășesc adesea această sumă.Ar fi mai bine să punem banii ca capital decât împrumuturi?
Una dintre plângerile majore care au fost ridicate în trecut și continuă să fie ridicate este problema regulilor de capitalizare redusă pentru firme de avocatura romanesti și investițiile realizate adesea de companiile-mamă. Regula 1:3 nu este deosebit de generoasă, dar dacă este nevoie de capital pentru dezvoltarea inițială a companiei, atunci mai degrabă decât obținerea banilor de la investitorii săi ca capital de împrumut, ar fi mai bine ca acesta să fie folosit pentru a crește capitalul la 25,000 de euro. Aceasta înseamnă că 75,000 de euro pot fi împrumuți companiei de către acționari, iar dobânda plătită pentru aceasta poate fi utilizată ca deducere la calcularea profitului. Dacă împrumutul este de la un acționar, rata dobânzii plătibile la împrumut nu poate depăși în prezent 4%.
Împrumuturile de la terți (nu acționarii) nu sunt afectate de această regulă, cu excepția normelor Băncii Naționale a României privind ratele dobânzilor.
Prin urmare, constituirea unei companii necesită a fi luate în considerare multe aspecte și trebuie luate în considerare cu atenție nu numai aspectele legale, ci și aspectele fiscale.
Cauți avocat fiscal?
