Moartea unui om de afaceri de succes creează întotdeauna probleme imediate familiei. Nu doar la nivel personal, ci și la nivel practic. Mi-am adus aminte de asta săptămâna trecută când am văzut moartea unuia dintre cei mai cunoscuți oameni de afaceri din România, Dinu Patriciu.
Ca toți oamenii de afaceri de succes, el a avut interese în multe țări din întreaga lume, inclusiv în Anglia. Prima întrebare a fost dacă a planificat succesiunea; dacă ar fi făcut un testament care ar permite afacerii să funcționeze până la numirea unui succesor. Mulți lideri de afaceri nu planifică viitorul și o moarte subită poate fi un dezastru pentru companiile lor.
România este o țară cu Legea Codului și ca atare regulile succesorale sunt guvernate de Coduri și de lege. Când codurile napoleoniene au fost elaborate de Napoleon în anii 1800, el era foarte îngrijorat de faptul că nobilimea dezmoștenește uneori nu numai soțiile, fiicele și fiii, ci și alte rude. Tocmai din acest motiv a propus regulile succesorale consacrate acum în Codul regulilor succesorale. Aceste reguli au avut efecte nefericite. Prin insistarea asupra regulilor de succesiune în legătură cu proprietatea a însemnat că multe moșii mari s-au diminuat de-a lungul anilor pe măsură ce pământul este împărțit între generații succesive. Deci, în loc de una sau două moșii mari, aveți un număr mare de moșii mici, care sunt în multe cazuri neeconomice.
Țările de drept comun au abordat problema succesiunii într-un mod diferit. Conform dreptului comun (ca regulă generală), orice persoană majoră poate face testament („Testator”). Se presupune că o persoană știe cum dorește ca averea sa să fie tratată, iar instanțele vor interveni doar în anumite circumstanțe limitate. Utilizarea testamentului în țările de drept comun este mult mai răspândită decât în țările de drept comun. Utilizarea unui testament a fost susținută ca un exemplu al motivului pentru care afacerile mari nu sunt distruse la moartea proprietarului.
Legea testamentului este aleasă de persoana care o face și se poate referi la proprietatea acestora oriunde în lume, sub rezerva legilor țării în care sunt situate bunurile. Deci, o persoană din România poate întocmi un testament în conformitate cu legea engleză care se ocupă de bunurile sale neromânești, cu condiția ca acest lucru să fie exprimat clar în testament. Proprietatea va fi împărțită conform dorințelor testatorului, astfel cum sunt stabilite în testament, în conformitate cu legislația locală aplicabilă bunurilor. Trebuie menționat că, în absența unui testament, succesiunea celui care a decedat este împărțită între succesorii săi, în conformitate cu regulile prevăzute de legea privind intestatul. Aceste reguli de succesiune sunt similare în anumite privințe cu cele din Coduri.
Aceasta înseamnă că, în Anglia, un testator poate lăsa toată averea lui oricui dorește. Își poate lăsa banii unei organizații de caritate fără a lăsa bani familiei, inclusiv soției și copiilor. Nu este nimic inerent greșit în acest lucru pe baza legii. Aceasta înseamnă că un soț nu poate lăsa nimic soției sale și să-l dea unei terțe persoane. Un tată poate dori să își dezmoștenească total copiii și să lase bani copiilor lor sau unei terțe persoane.
În Anglia, acest drept de a-și exprima dorințele pentru testator a fost atenuat în anumite cazuri. În anii 1970 au existat o serie de cazuri în Anglia în care un om de afaceri care a construit o afacere de succes a murit și apoi s-a descoperit că avea copii nelegitimi sau o amantă pe care o păstrase. Nu au rămas nimic în testament. Pentru a atenua aceste nedreptăți, a fost adoptată o lege care să permită unei persoane care a fost întreținută de testator să solicite instanțelor de judecată un ordin ca averea defunctului să ia măsuri adecvate pentru acestea din bunurile defunctului. Schimbând astfel dorințele testatorului și înlăturând unele dintre puterile testatorului. Astfel, o soție care a fost exclusă dintr-un testament, dacă ar putea demonstra că au fost întreținute de defunct sau a lucrat cu soțul la construirea unei afaceri, ar putea solicita ca o prevedere să fie făcută pentru ei din testament. Ei pot aplica nu numai pentru ei înșiși, ci și pentru copiii lor.
Un testament poate fi atacat și de o persoană care se simte neplăcută că nu a fost în testament, dacă poate arăta un motiv întemeiat sau dacă consideră că testatorul nu era pe deplin competent să facă testamentul la momentul în care a făcut-o, deoarece ar putea nu au putut la acel moment să ia o decizie adecvată. Acest lucru a fost folosit în trecut pentru a ataca „testamentul pe patul de moarte”.
Întocmirea testamentului este o modalitate foarte utilă de a proteja bunurile în caz de deces și de a vă asigura că acestea ajung la persoanele de care doriți să beneficiați. Ca multe lucruri în zilele noastre, poate fi abuzat. Acesta este cel puțin un motiv pentru care un testament în orice jurisdicție este întocmit de un avocat sau de altă persoană calificată. Ei trebuie să fie calificați să redacteze un astfel de document, deoarece vor fi în măsură să ofere consiliere cu privire la impactul testamentului asupra patrimoniului și familiei testatorilor.
