Din experiența mea din ultimele 12 luni, administratorii companiilor românești au devenit din ce în ce mai conștienți de potențiala răspundere personală a acestora dacă din orice motiv societatea a cărei administrator este eșuează și își încetează activitatea. Pentru administratorii străini acest lucru a provocat îngrijorare considerabilă, mai ales că ei este posibil să nu fi înțeles pe deplin obligațiile și riscurile lor la momentul în care au fost numiți. Acest scurt articol are scopul de a încerca și a explica unele dintre problemele asupra cărora ni s-a cerut să le consiliem. Este o repetare a punctelor expuse în articolele anterioare dar nu își pierde efectul prin repetarea mai ales că climatul economic din România și din întreaga lume provoacă o reducere a activității afacerilor și tot mai multe companii sunt nevoite să își revizuiască viabilitatea pentru a continua tranzacționarea.
Pentru administratori, obligațiile Administratorilor și ale ofițerilor apar atunci când nu reușesc să deschidă procedura de insolvență sau permit companiei să tranzacționeze în timp ce este insolvabilă. Dacă procedura de insolvență nu este deschisă atunci când ar trebui, atunci există potențial răspundere atât penală, cât și civilă.
Răspunderea penală rezultă în temeiul prevederilor art. 240 din Codul penal român. Nerespectarea sau introducerea cu întârziere, de către societatea aflată în insolvență sau reprezentantul legal al societății, de a solicita deschiderea procedurii insolvenței într-un termen mai mare de 6 luni de la producerea actului de insolvență se pedepsește cu închisoare de trei luni la un an sau amendă. De menționat că există o perioadă de șase luni în care răspunderea poate fi vindecată. Exista si raspunderea civila, care este obligatia administratorului de a repara daunele produse prin ascunderea starii de insolventa. Trebuie să fim atenți la definiții în acest moment. Conform legislației române, o societate în insolvență este una care nu își poate plăti datoriile pe măsură ce acestea devin scadente.
Există, de asemenea, o răspundere a administratorului și a altora care apar în afara nedepunerii procedurii de insolvență. O întrebare care este adesea pusă este administratorii și ceilalți responsabili personal pentru acțiunile lor în calitate de administratori; sunt răspunzători pentru acțiunile corporative pre-insolvență sau pre-reorganizare și pot face obiectul unor sancțiuni din alte motive?
Administratorii trebuie să fie conștienți de faptul că poate exista o răspundere personală pentru faptele ilicite comise înainte de deschiderea procedurii. Ei pot răspunde personal dacă au săvârșit una dintre următoarele fapte dacă a avut ca rezultat insolvența societății.
Aceste acte, care dau naștere răspunderii personale sunt: i) dacă administratorii au folosit bunurile sau creditele societății în folosul propriu sau al altei persoane, ii) dacă au desfășurat activitățile societății în interes personal. folosind ca acoperire societatea, iii) dacă au permis continuarea activității societății în beneficiul lor personal, ceea ce a dus la încetarea plăților societății., iv) au ținut conturi fictive sau au determinat întocmirea de conturi într-un astfel de modul în care nu au respectat regulile contabile normale, v) în cazul în care administratorul nu predă documentele contabile administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar, se prezumă atât vina, cât și legătura dintre faptă și prejudiciu, vi) prezumția fiind relativă; au deturnat sau au ascuns o parte din activele societatii sau au majorat fictiv pasivele societatii; vii) au obținut împrumuturi prin contabilitate falsă pentru a întârzia data la care societatea nu ar mai putea efectua plăți, viii) în perioada anterioară eșecului societății au plătit unor creditori în detrimentul altora, sau ix) au săvârșit fapte în mod intenționat care a contribuit la insolvența societății, constatată conform prevederilor legii. Daca vreuna dintre acestea va fi dovedita impotriva unui administrator, atunci acesta va fi obligat la plata datoriilor inscrise in tabelul creantelor societatii.
Trebuie avut în vedere faptul că, pentru a apărea răspunderea unui Administrator, presupusele infracțiuni trebuie dovedite. Nu există prezumție automată de fraudă la deschiderea procedurii de insolvență. Abaterea presupusă trebuie să fie dovedită și acceptată de autorități. Astfel, deși un act de incompetență este un lucru, nu este neapărat o infracțiune sau dă naștere unei răspunderi civile.
De la data deschiderii procedurii de insolvență se modifică și funcția de administrator. De la acea data actionarii vor numi un administrator special, care va conduce activitatea societatii pe perioada insolventei sau reorganizarii. Creditorii nu au dreptul de a gestiona activitatea debitorului dar pot solicita debitorului efectuarea unor actiuni prin hotararea comitetului creditorilor. Dacă, având în vedere o cerere motivată, instanța decide suspendarea dreptului debitorului de a-și administra afacerile, administratorul judiciar va gestiona afacerea sub supravegherea judecătorului.
În timp ce introducerea unei societăți în insolvență sau intrarea în administrarea judiciară poate fi o perioadă dificilă pentru toți cei implicați, cu condiția ca administratorii să fi condus societatea în mod corespunzător în timpul numirii lor și să nu fi săvârșit niciuna dintre faptele menționate mai sus atunci. administratorii ar trebui să fie confortabil în poziţia lor. Întrebări dificile pot fi puse cumpăr, cu condiția ca compania să fie condusă corect, orice întrebări de răspundere personală nu ar trebui să se aplice.
Cauți o firmă de avocatură?
