Abia în vremurile mai moderne România s-a implicat din ce în ce mai mult în ceea ce privește mărcile. După 1990, mărcile au căpătat o importanță mai mare în special în domeniul produselor de larg consum, cum ar fi cofetăria, băuturile și, în ultimul timp, moda. Indiferent dacă oamenii își dau seama sau nu, se ocupă de mărci înregistrate în fiecare zi. Nu numai că, mărcile influențează direct sau indirect deciziile de cumpărare ale consumatorilor români, făcând astfel o marcă un bun foarte valoros pentru orice afacere. La fel de Română firma de avocatură în București, primim adesea solicitări de asistență cu înregistrările mărcilor. Ca majoritatea firmelor internaționale de avocatură românești, asistăm în anchete și opoziții la înregistrare, după cum este necesar.
Legea Marcilor in Romania
Legea Marcilor in Romania este cuprinsa in Legea nr. 84 din 1998 și regulile și reglementările Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci („OSIM”). O marcă comercială poate fi un cuvânt, numele unei persoane, un desen, o combinație de litere, cifre, forme, culori sau chiar sunete, precum și orice alt simbol care servește la distingerea produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau ale unei companii de cele ale altor persoane fizice sau companii („Art 2”).
Dintr-o perspectivă juridică românească, o marcă este o proprietate asupra simbolului și a tot ceea ce derivă din utilizarea acestuia. În același timp, este un activ și, ca atare, poate fi vândut, închiriat, chiar gajat.
Nu în ultimul rând, o marcă comercială stă la baza oricărei strategii de vânzare, întrucât reprezintă compania pe piață și este primul lucru pe care clienții îl asociază cu produsele sau serviciile pe care compania le oferă.
În România, drepturile exclusive asupra mărcii pot fi atât obținute, cât și protejate prin înregistrarea mărcii la OSIM.
Etapele înregistrării unei mărci în România
Există patru etape în înregistrarea unei mărci:
1. Depunerea cererii de înregistrare a mărcii;
2. Publicarea cererii de înregistrare;
3. Cererea de înregistrare este revizuită de OSIM; și
4. Marca este înregistrată.
Înainte de a depune cererea de înregistrare, este bine să verificați dacă marca comercială este disponibilă. Acest lucru se realizează printr-o revizuire a registrului public. Deși nu este obligatoriu, este un pas de precauție care poate economisi timp și bani clientului dacă există deja înregistrată marca sau o marcă similară care ar anula cererea inițială.
Un alt aspect care trebuie verificat înainte de depunerea cererii este dacă sunt aplicabile restricțiile impuse de lege privind înregistrarea unei mărci. De exemplu, marca comercială nu trebuie să fie prea asemănătoare cu alte mărci înregistrate și nu trebuie să creeze confuzii în mintea terților în ceea ce privește calitatea sau natura produsului sau serviciului sau cu privire la originile acestuia.
Odată ce s-a stabilit că marca este disponibilă și că restricțiile nu se aplică, cererea de înregistrare poate fi depusă la OSIM. Oricine poate solicita înregistrarea unei mărci la OSIM, direct sau prin reprezentant. Cu toate acestea, în cazul în care solicitantul nu are domiciliul, pentru persoane fizice, sau un sediu pentru firme, în vreun stat membru UE sau într-un stat membru al Spațiului Economic European, acesta trebuie să fie reprezentat de un reprezentant legal în fața OSIM pe perioada înregistrării. proces.
Cererea de înregistrare în sine trebuie să includă detalii legate de solicitant, și eventual de reprezentant, precum și o listă a produselor și/sau serviciilor pentru care va fi utilizată marca. În funcție de circumstanțe, pot exista și alte detalii care trebuie menționate în cerere, dar acest lucru devine evident în timpul procesului de înregistrare. Taxele pentru depunerea cererii și pentru publicarea acesteia trebuie plătite la momentul depunerii cererii.
Există o altă taxă de plătit pentru examinarea cererii, dar aceasta poate fi plătită în termen de 3 luni de la data depunerii cererii inițiale.
OSIM va avea la dispoziție treizeci de zile pentru a verifica dacă cererea îndeplinește cerințele legale pentru a fi publicată, iar dacă o face, data depunerii reglementare va fi stabilită ca fiind ziua în care a fost depusă cererea. Cu toate acestea, în situații precum în cazul în care a existat o cerere de înregistrare a mărcii într-un alt stat membru UE sau SEE în cele 6 luni anterioare depunerii cererii de înregistrare în România, depozitul normativ poate fi stabilit la o dată anterioară zilei în care cererea a fost depusă. Odată stabilită data depozitului reglementar, OSIM va publica cererea în maximum 7 zile.
După publicare, va exista o perioadă de 2 luni în care orice persoană interesată poate obiecta la înregistrarea mărcii. OSIM va cerceta obiecțiile, dacă există, printr-o comisie specială care va emite un aviz de aprobare sau de respingere a obiecțiilor. Notificarea va fi luată în considerare de OSIM la examinarea cererii de înregistrare.
La finalul evaluării, OSIM poate decide să aprobe cererea sau să o respingă. Cererea poate fi, de asemenea, aprobată doar parțial. Dacă OSIM aprobă cererea, marca va fi înregistrată, iar înregistrarea va fi publicată.
Ce se întâmplă când OSIM a aprobat cererea?
Înregistrarea va fi în vigoare pe o perioadă de 10 ani, începând cu data depozitului reglementar. După ce au trecut cei 10 ani, înregistrarea poate fi reînnoită, dar numai pentru 10 ani de fiecare dată.
Înregistrarea mărcii în România va continua să fie un domeniu important și în expansiune de protecție a proprietății intelectuale și toate persoanele care își desfășoară activitatea în România ar trebui să aibă grijă să se asigure că marca lor este protejată, iar dacă au un produs sau serviciu nou, atunci ar trebui să ia în considerare această protecție. .
Mihaela Lupu și Nicholas S. Hammond
