Prețurile de transfer devin din ce în ce mai multe probleme în România. Deși nu este încă membră a OCDE, România a încercat în multe cazuri să respecte regulile OCDE. O serie de tratate recente împotriva dublei impuneri urmează formatul recomandat de OCDE.
Unul dintre domeniile în care OCDE a fost deosebit de activă este în domeniul reglementării prețurilor de transfer. România a fost inițial victima multor activități de transfer. Intrarea în Uniunea Europeană a făcut ca problema prețurilor de transfer să fie examinată în detaliu, iar Guvernul a introdus un ordin în 016 pentru a acoperi acest punct.
Ordinul s-a ocupat în principal de două tipuri de contribuabili în raport cu prețurile de transfer și anume contribuabili mari și contribuabili mijlocii și mici. Dacă o companie se încadrează în oricare dintre aceste categorii, atunci trebuie să fie conștientă de problemele care pot apărea în viitor.
A doua categorie de contribuabili conform prevederilor Ordinului nr. 442/2016 din 22 ianuarie 2016, art. 2 alin. 1, sunt contribuabilii mari, precum si contribuabilii mici si mijlocii care efectueaza tranzactii anuale cu toti afiliatii in cuantum mai mare sau egal cu oricare dintre următoarele praguri:
- 50.000 EUR, fără TVA, în cazul dobânzilor primite/plătite pentru servicii financiare;
- 50.000 EUR, fără TVA, pentru serviciile primite/prestate;
- 100.000 EUR, fără TVA, pentru tranzacțiile de vânzare/cumpărare de bunuri corporale sau necorporale.
Această categorie de contribuabili trebuie să înregistreze documentația de transfer al prețurilor la autoritățile fiscale numai la solicitarea organului fiscal atunci când aceasta este supusă unui control de audit de către autoritățile fiscale.
Atunci când un control de audit este în desfășurare, contribuabilii trebuie să întocmească documentația în termen de 30-60 de zile de la data solicitării, care poate fi prelungită o singură dată la cererea scrisă a contribuabilului cu o perioadă suplimentară de 30 de zile calendaristice.
Dacă aceste praguri nu sunt îndeplinite, contribuabilul mijlociu și mic nu trebuie să înregistreze deloc documentația Prețuri de transfer, trebuie doar să respecte principiul standard de concurență, conform regulilor generale de contabilitate și fiscalitate.
În timp ce marii contribuabili vor sau ar trebui să cunoască cerințele privind prețurile de transfer și vor avea persoane capabile să se ocupe de astfel de chestiuni, este posibil ca întreprinderile mici și mijlocii să nu aibă aceste resurse și ar trebui să cunoască cerințele. Aceștia pot fi solicitați să respecte aceste reguli la un moment dat în viitor, în cazul unui control fiscal.