Contracte cu elemente extrateritoriale – Partea 1

De la ultima mea postare referitoare la cele de mai sus, am primit o serie de întrebări referitoare la acest aspect al dreptului românesc. Pentru a încerca să răspund la aceste întrebări, așa cum fac toți avocații români buni, am pregătit o analiză mai amplă a poziției. În loc să-i plictisesc pe toată lumea cu o postare lungă, l-am împărțit în trei postări pentru a o face mai inteligibilă și mai înțeleasă.
 

Legea aplicabilă este cuprinsă în Noul Cod civil român, Regulamentul CE 593/2008 (Roma I) și liniile directoare ale Ministerului Justiției din România privind legea aplicabilă contractelor care conțin un element extrateritorial.

În conformitate cu articolul 2640 din Noul Cod civil român, legea aplicabilă contractelor care conțin elemente extrateritoriale trebuie să fie stabilită în conformitate cu legislația în vigoare a Uniunii Europene. În consecință, legea aplicabilă în România care va reglementa astfel de relații contractuale sunt Reglementările din Regulamentul CE 593/2008.

Regulamentul a intrat în vigoare în 2008 și conținea dispoziții tranzitorii și a devenit pe deplin aplicabil în întreaga UE începând cu 2009. Regulamentul este aplicabil tuturor statelor membre ale UE, cu excepția Danemarcei, care a putut negocia anumite scutiri. Efectul acestui lucru este că din 2009, Roma I este aplicabilă contractelor din România. Modificările aduse de articolul 2640 sunt acum că Regulamentul UE va fi aplicat contractelor cu element extrateritorial.

Regulamentul se va aplica tuturor obligațiilor contractuale atât în ​​materie civilă, cât și în materie comercială în cazul apariției unui conflict de legi. Regulamentul nu se aplică problemelor fiscale, vamale sau administrative sau probelor și procedurilor care vor continua să fie tratate în conformitate cu legislația locală.

Ca și în toate reglementările UE există excepții și Regulamentul nu se aplică obligațiilor privind statutul sau capacitatea juridică a unei persoane fizice române, relațiile de familie, bunurile matrimoniale românești, instrumentele negociabile precum cambii, cecuri și bilete la ordin, arbitrajul și alegerea românești. de instanță, legea societăților și a altor persoane juridice sau neîncorporate, garantează. În plus, orice acțiune sau acord care are loc înainte de încheierea unui contract sunt excluse, precum și contractele de asigurare, altele decât asigurările de viață.

Documentele la care ne referim în primul rând recunosc importanța armonizării regulilor referitoare la conflictul de legi în punerea în aplicare a principiului recunoașterii reciproce a deciziilor în materie civilă și comercială. Avocații români și firmele internaționale din România trebuie să cunoască aceste prevederi și, după cum am comentat anterior, anumiți judecători din instanțele române nu cunosc sau nu doresc să aplice aceste reguli. Acest lucru creează de lucru pentru avocații români, dar pe măsură ce timpul trece riscul aplicării incorecte a legislației comunitare a UE se va diminua.

Cauți un avocat?

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *