Sistemul de impozitare al României nu este remarcat pentru claritatea sa și nu dăunează să reamintească investitorilor poziția actuală în temeiul legislației române. Așa că săptămâna aceasta m-am gândit ca Avocați prudenți din România să revizuim câteva aspecte fiscale.
Începând cu anul 2007, sistemul fiscal românesc sa schimbat în ceea ce privește tranzacțiile imobiliare. Legiuitorii au urmărit să impună în România un sistem de impozitare aplicabil tuturor tranzacțiilor imobiliare românești, indiferent de cât timp deține vânzătorul imobilul. Asta pentru a se asigura că toți proprietarii vor plăti o taxă atunci când își vând proprietățile românești.
Procentul de impozit de plătit este diferit în funcție de valoarea proprietății și de câți ani proprietarul a deținut proprietatea înainte de a fi vândută. Legiuitorii romani pentru a clarifica pozitia au simplificat calculul si incasarea impozitului.
Metoda actuală de calcul a impozitului se bazează atât pe valoarea proprietății, cât și pe cât timp a deținut vânzătorul proprietatea. Regulile acum sunt că, dacă proprietatea este vândută în termen de trei ani de la cumpărarea inițială, proprietarul trebuie să plătească un impozit de trei la sută pe valoarea proprietății până la două sute de mii de lei, iar ulterior impozitul va fi de șase mii de lei. plus două la sută din preţul de vânzare care depăşeşte două sute de mii de lei.
Dacă vânzătorul deține proprietatea de mai mult de trei ani, atunci impozitul este puțin mai mic. Taxa în acest caz este de doi la sută din prețul de vânzare până la două sute de mii de lei. Peste două sute de mii de lei impozitul este de patru mii de lei plus unu la sută la suma care depășește două sute de mii de lei.
Pentru îmbunătățirea perceperii impozitului statul a prevăzut ca persoana care percepe taxa să fie notarul public român care a întocmit documentele tranzacției și în fața căruia au fost executate. În momentul în care proprietatea este transferată, notarul calculează valoarea impozitului și apoi încasează impozitul datorat de la vânzător. Rolul notarului în acest proces seamănă cu perceptorul de TVA care este obligat să dea socoteală autorităților financiare. Este obligatoriu ca notarul să vireze la Bugetul de Stat al României taxele încasate până la data de 25 a lunii viitoare.
O întrebare este ce se întâmplă atunci când notarul nu transferă la timp banii pe care i-a reținut la bugetul de stat, dacă este deloc? În practică, există situații în care taxele nu sunt plătite la timp. Motivele întârzierilor pot avea mai multe explicații.
Uneori, Notarul care primește aceste sume uită că ele servesc de fapt ca colector de taxe pentru Stat. Banii nu le aparțin. Impunerea unui termen legal îi poate face să creadă că singura penalitate plătibilă ar fi o penalitate pentru întârzierea plății. Acest lucru este incorect. De altfel, rolul pe care le-o acordă legea pentru colectarea acestor taxe este mai important.
Ei rețin bani prin procesul de reținere a impozitului. Neplata taxei in termen de 30 de zile de la scadenta poate atrage o sanctiune penala. Aceasta este sancționată de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și se pedepsesc cu închisoare de la un an la trei ani sau cu amendă care se aplică notarului.
Nu există nicio răspundere a contribuabilului pentru neplata impozitului, deoarece acesta a predat deja taxa la Notar pentru plata către stat. În practică, aceasta înseamnă că notarii trebuie să fie foarte atenți în ceea ce privește reținerea acestor bani și asumarea rolului de colector de taxe pentru stat. În cazul în care un Notar nu efectuează plata, există posibilitatea de a fi răspunzător penal, așa cum s-a menționat mai sus.
În prezent, pentru a grăbi colectarea impozitelor, statul român prin inspectori de specialitate încearcă să-i descopere pe notarii care nu reușesc să vireze la timp sumele reținute la sursă. Întrucât imobilele reprezintă o parte importantă a economiei și generează o sumă mare de bani, notarii sunt în vizorul autorităților fiscale pentru a accelera plățile. În timp ce notarii au aparent o povară atunci când vine vorba de plata acestor impozite, trebuie subliniat că colectează aceste taxe în numele statului român și au responsabilitatea de a se asigura că sunt colectate și plătite conform legii.
Avantajul vânzătorului de proprietate este că nu trebuie să-și facă griji cu privire la plata acestor taxe, deoarece acestea au fost deja colectate. El primește suma netă atunci când proprietatea este vândută fără toate taxele și apoi se poate ocupa de veniturile nete din vânzare după cum dorește. Toate avocati romani ar trebui să explice acest lucru vânzătorului, astfel încât să poată planifica în consecință.
Cauți avocat fiscal?
