Una dintre problemele cu care mă confrunt scriind acest blog este întrebarea ce să aleg în această săptămână. Scriu pe baza experienței caselor de avocatură în cazuri noi din România în săptămâna/lunile precedente sau scriu despre noua legislație propusă sau nu. Ceea ce este interesant pentru unii nu este la fel de captivant pentru alții. Aceasta este poziția săptămâna aceasta.
De exemplu, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a depus un proiect de lege care încorporează prevederile relevante ale Directivei 2014/17/UE. Prezenta directivă urmărește crearea unei piețe de credit ipotecar în UE, cu o protecție sporită a consumatorilor, atât pentru creditele garantate, cât și pentru creditele pentru locuințe. Directiva a fost adoptată la 4 februarie 2014, iar statele membre au până la 21 martie 2016 pentru a transpune dispozițiile sale în legislația lor națională. S-au scris multe în presă și s-au vorbit la televiziune despre greutățile aduse de liberalizarea francului elvețian, iar proiectul de lege ajută într-un fel să abordeze aceste probleme. Ca mulți Cabinete de avocatura romanesti am primit întrebări despre ce să facem. Astfel, noul proiect de lege este binevenit.
Trebuie amintit că proiectul este un proiect de lege și ca atare va fi, fără îndoială, modificat în timpul adoptării sale. Chiar și așa prevederile Directivei UE se vor aplica în România.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că, deoarece aceasta se bazează pe o directivă UE, unele dintre dispozițiile acesteia au impact interteritorial și nu se vor limita la țara în care a fost adoptată directiva.
În proiect există o serie de prevederi referitoare la acordurile care se referă la bunurile imobile rezidențiale pe care toate părțile ar trebui să le ia în considerare acum, deoarece proiectul într-o anumită formă va fi adoptat și, prin urmare, prevederile vor trebui implementate în timp util. Deși nu sunt exhaustive, astfel de prevederi sunt cele referitoare la:
- Interdicția de a include următoarele clauze în contractele de credit. Confidentialitatea consumatorului in ceea ce priveste prevederile contractului si conditiilor contractuale, clauze de garantie incrucisata, clauze care necesita aprobarea creditorului fata de societatea de asigurare care va asigura imobilul.
- Interdicția de a încheia sau de a ceda contracte de ipotecă în favoarea unui operator financiar-bancar/nebancar care nu are sediul sau sucursala în România;
- Interdicția de a executa silită bunurile ulterioare ale debitorului.
În plus, proiectul prevede obligația organismelor relevante de a oferi consumatorilor o educație financiară solidă. De asemenea, conține reguli detaliate privind obligația creditorului de a oferi consumatorilor consiliere adecvată și informații suficiente în contextul publicității și comercializării creditelor și pe întreaga perioadă a împrumutului.
Există, de asemenea, alte prevederi pentru a îmbunătăți protecția consumatorilor și pentru a echilibra riscul de credit între creditor și consumator. Proiectul cere creditorilor să evalueze valoarea activului în conformitate cu un standard predeterminat; să efectueze o evaluare aprofundată a bonității și a adecvării consumatorului de a contracta un împrumut și, în final, să se asigure că practica lor comercială este conformă cu cerințele legale privind rambursarea anticipată a împrumutului, împrumuturile în valută, practicile de legare, restanțe și executări silite. Unele dintre aceste prevederi vor avea impact și asupra altor proiecte de lege aflate în prezent în fața Parlamentului României, în special pe cel individual legea falimentului in Romania.
În sfârșit, în ciuda a peste douăzeci de ani de liberalizare a chestiunilor financiare în România, există încă multă confuzie și lipsă de informații referitoare la intermediarii financiari. În Europa de Vest, și aici vorbesc de Regatul Unit, au fost multe scandaluri și probleme legate de vânzarea greșită de către instituții și intermediari. Directiva urmărește să remedieze unele dintre acestea, iar proiectul include prevederi detaliate cu privire la intermediarii de credite care trebuie, printre altele, să respecte o serie de cerințe organizatorice/structurale, să fie incluși într-un registru special deținut de ANCP și să respecte conduita detaliată a activității. reguli. Nici unul dintre acestea nu este un lucru rău dacă protejează consumatorul și permite o piață de credit vibrantă să se dezvolte în continuare.
Deoarece legea se bazează pe o directivă și trebuie pusă în aplicare, aceasta va fi în timp util. Se speră că legea va da certitudine pieței și va permite ca acest aspect al pieței financiare să se dezvolte mai deplin.
Ești în căutarea unui avocat român de corporații?
