România fiind România are o abordare diferită a directorilor de companii și a relației acestora cu astfel de companii. Este foarte ușor pentru cineva care nu este din România să folosească cuvântul director. Cuvântul director are un alt sens în limbajul comercial românesc. Un director se aseamănă mai mult cu un manager. Ei nu au „împuterniciri și responsabilități de director”. Expresia corectă este să-i descrii ca Administrator.
Inițial sub Dreptul românesc Firmă(Legea nr. 31/1990), era interzis ca un Administrator sa fie angajat al Societatii. Acest lucru a dus la o serie de abuzuri care au dus la modificarea legii, iar legea cere apoi unui administrator să încheie un Contract de management. Chiar și în legislația actuală prevederile Legii 31/1990 interzic în mod expres administratorului unei societăți pe acțiuni să aibă contract de muncă cu societatea pe perioada numirii sale.
În ceea ce privește o societate cu răspundere limitată, legea nu impune o astfel de restricție. În plus, administrarea unei societăți comerciale este clasificată ca ocupație conform legislației române (cod COR 242111). De menționat că și rolul de director general al unei companii este clasificat ca ocupație distinctă conform legislației (cod COR 112011). Legea nu prevede că este obligatoriu ca un administrator să fie angajat la firma la care este Administrator. Această poziție va depinde de voința părților. Prin urmare, se pune întrebarea dacă este mai bine ca un Administrator să fie angajat al unei companii sau nu?
În lumina celor de mai sus, părțile au de ales în ceea ce privește tipul de contract care ar trebui încheiat între administrator/director general și o societate (SRL). Administratorul poate fi numit salariat pentru ocuparea altor posturi conditionat de respectarea contractului de prevederile Codului Muncii, inclusiv a celor referitoare la organizarea orei lucrate. Prevederile Codului Muncii din Romania includ dreptul salariatului de a avea doua sau mai multe contracte de munca cu acelasi angajator. Prin urmare, orice salariat are dreptul de a lucra pentru același angajator sau pentru angajatori diferiți, în baza contractelor individuale de muncă și primind mai mult de un salariu.
De reținut că legea nu conține nicio restricție privind utilizarea a două sau mai multe contracte de muncă cu normă întreagă sau a două sau mai multe contracte de muncă privind aceeași activitate. Cu toate acestea, dacă este implicat mai mult de un contract cu același angajator, trebuie să se acorde atenție termenilor și condițiilor și se recomandă prudență deoarece pot exista încălcări neintenționate ale legii, de exemplu cu privire la respectarea prevederilor cu privire la numărul total de muncitori. ore pe care i se poate cere angajatului să le facă. Conform Directivei UE privind timpul de lucru, săptămâna maximă legală de lucru este de 48 de ore, inclusiv orele suplimentare (cu unele excepții). Această durată de muncă este legată de salariat, nu de contractul de muncă.
Se vor aplica și alți termeni și condiții referitoare la o relație angajator/angajat, precum și cerințele normale de impozitare și alți termeni implicați de lege într-o relație angajator/angajat, cum ar fi rezilierea contractului, cerințe disciplinare, ca între părțile reglementate de Codul Muncii. . Semnarea unui acord de conducere/administrare nu creează o relație de angajator/angajat între părți.
In consecinta, relatia are semnele distinctive ale unui acord comercial si ca atare, este reglementata de prevederile Legii societatilor comerciale referitoare la conducerea societatilor comerciale, Codul civil roman si prevederile Statutului societatii respective. În plus, întrucât nu există o relație de angajator/angajat, acordul de conducere/administrare nu este necesar să fie înregistrat în Registrul General al Persoanelor Salariate (Revizuire) al companiei în cauză.
Executarea unui acord de management/administrare are mai multe consecințe. Durata relației contractuale este poate una dintre cele mai importante. Poate fi pe durata determinata sau pe durata nedeterminata fata de un contract de munca, care se poate incheia fie pe durata determinata, fie daca nu este determinata, atunci este pe perioada nedeterminata. Prin urmare, într-un contract de management/administrare pot fi inserate termeni și condiții cu privire la durata contractului, rezilierea, compensarea și alte prevederi cerute de părți.
Prevederile Codului civil creează temeiuri legale pentru ambele părți care să le permită să revoce contractul în orice moment, fără a respecta alte proceduri legale decât cele convenite între părți. In cazul incetarii unui contract de munca, aceasta incetare este necesara pentru a respecta procedurile prevazute expres de Codul Muncii.
În ceea ce privește contribuțiile la sistemele fiscale și de asigurări sociale Acestea vor fi conform legislației fiscale relevante. Există mai multe indemnizații la care are dreptul Administratorul, care sunt scutite de impozitele sociale plătite de angajator și angajat, care în mod normal s-ar aplica în cazul unui contract individual de muncă.
În conformitate cu legea actuală a managementului, acord poate include clauze care nu ar fi permise într-un contract de muncă, cum ar fi perioada de preaviz pentru încetare fiind mai mică de 20 de zile, compensații pentru încetare și condiții de muncă etc.
Toate cele de mai sus înseamnă că atunci când numește un Administrator, compania trebuie să ia în considerare cu atenție numirea. Ceea ce este cel mai bun pentru companie poate să nu fie cea mai bună soluție pentru persoana care este numită administrator. În multe cazuri, aceștia vor dori să fie angajați, deoarece acest lucru va oferi mai multă protecție a angajării.
Ești în căutarea unui avocat de muncă?
