România este foarte mult în gândirea investitorilor străini care caută o bază în Europa Centrală și de Est. Calitatea oamenilor săi ca angajați și ca antreprenori este binecunoscută. Cu toate acestea, deoparte, există și alte considerații care trebuie luate în considerare atunci când ne uităm infiintarea unei afaceri in Romania.
Una dintre primele întrebări ca o firmă de avocatură românească care consiliază potențialii investitori care se gândesc să deschidă o afacere în România este: „La ce tip de structură ar trebui să mă uit?”.
Există trei structuri juridice de bază recunoscute în România prin care un investitor străin poate avea legal prezență de afaceri în România. Acestea sunt o reprezentanță, o sucursală sau o filială.
Deși o reprezentanță nu este o structură juridică recunoscută prin Legea societăților 31/1990 cu modificările ulterioare, este o structură prin care companiile străine își desfășoară activitatea în România. Din punct de vedere juridic, este o sucursală a unei companii străine.
Poziția sa în lumea afacerilor românești a apărut deoarece inițial a fost singura modalitate prin care o companie străină putea avea o prezență legală și să fie reprezentată în România. Unele companii sunt încă reprezentate în România printr-o reprezentanță, deoarece nu trebuie să își schimbe structura, motivul inițial încă rămâne. Un astfel de birou nu face comert in Romania; nu poate decât să „reprezinte” firma străină. Nu poate încheia alte contracte decât cele necesare pentru menținerea prezenței sale. Dacă sunteți o companie care colectează informații, numai aceasta ar putea fi considerată o posibilă structură. Vă va oferi o prezență taxabilă în România.
O altă posibilitate este să inregistreaza o sucursala in Romania. Astfel cum a fost modificată, o sucursală este menționată și prevăzută în Legea societăților 31/1990. O sucursală este o extensie a societății-mamă și nu are personalitate juridică și nici o existență independentă separată de societatea-mamă. O astfel de structură va permite companiei-mamă să fie direct implicată în managementul și controlul sucursalei. Procedura de înregistrare este similară cu înregistrarea unei filiale și, prin urmare, necesită documente care nu sunt diferite.
Este important de menționat că Legea română nr. 105/1992 pentru reglementarea relațiilor de drept internațional privat a adoptat practica internațională prin care legea societății-mamă guvernează o sucursală. Acest lucru este important în ceea ce privește înființarea sucursalei, deoarece părintele trebuie să fie o persoană juridică recunoscută înregistrată în propria țară.
În consecință, dacă intenționează să înființeze o sucursală în România, entitatea comercială rămâne dependentă de societatea străină sau-mamă. Nu are personalitate juridică distinctă de societatea-mamă, fie că este română sau străină, prin urmare, orice răspundere a sucursalei revine direct către societatea-mamă din străinătate și are impact asupra activității și bilanţului acesteia.
Din perspectiva fiscală românească, sucursala poate fi tratată ca o entitate separată de societatea-mamă pentru a evalua impozitul pe profit și prețurile de transfer, dacă societatea-mamă nu este română. În astfel de cazuri, veniturile românești pot evalua profitul sucursalei în funcție de ceea ce autoritățile cred că a câștigat sau ar trebui să aibă mai degrabă decât profitul pe care l-a generat efectiv. Acest lucru poate fi respins prin dovezi contrare.
În cele din urmă, structura mai obișnuită pe care o adoptă investitorii străini este aceea de a înființa o filială românească. O astfel de societate este o persoană juridică română cu acționari străini. Este o entitate juridică separată, distinctă de acționarii săi (adică o companie străină).
O astfel de companie poate fi deținută sută la sută de o companie străină. Nu are nicio legătură cu societatea străină în afară de faptul că o societate străină deține toate acțiunile. Nu există transfer de răspundere. Filiala încheie contracte și își angajează personalul în mod obișnuit. Orice finanțare furnizată companiei este responsabilitatea filialei, cu excepția cazului în care împrumutătorul a negociat o garanție din partea mamă cu privire la orice împrumuturi acordate filialei.
Avantajul acestui lucru pentru un investitor străin este că răspunderea filialei din România este ea singură și nu are impact asupra bilanţului și afacerii companiei străine. Filiala din România poate contracta cu acționarul său în mod normal ca o companie românească normală și, sub rezerva anumitor excepții, poate încheia contracte de management cu acționarul majoritar sau, într-adevăr, cu orice acționar. Nu există nicio limitare a activității sale sau a modului în care este gestionată în România. Este o companie romaneasca cu actionari straini.
Întrebarea care se pune atunci este – pe care ar trebui să configurez? Acest lucru depinde de natura afacerii și de ceea ce clientul încearcă să obțină. De exemplu, un număr de companii de consultanță sunt înregistrate ca sucursale în România, deoarece nu sunt preocupate de răspundere. Cu toate acestea, recomandăm întotdeauna înființarea unei filiale pentru companiile comerciale și de producție, deoarece aceasta păstrează obligațiile asumate în România în România.
Fiecare caz este diferit și trebuie evaluat în momentul în care clientul are în vedere să investească în România.
